În această regiune, localizată într-o “oază” pe “drumul mătăsii”, există zeci de peşteri (numite colectiv peşterile celor 1000 de Budha sau simplu peşterile Mogao – mò gāo kū).
În peşterile din Mogao au fost descoperite până astăzi aproape 300 de mii de documente datate între secolele V şi XI d.Hr. Manuscrisele includ subiecte din domenii diferite: istorie, teologie, matematică, astronomie, astrologie.
Documentele religioase se referă la budism, taoism, iudaism şi crestinism-nestorian. Documentele, parte din ele traduse în chineză, au fost scrise în tibetana, păli (limba indo-ariana folosită ca limba canonică) şi sogodiana (dialect parşi, care a fost vorbit în părţi din Uzbekistan şi Tajikistan, predecesorul unui dialect modern, numit yaghnobi, vorbit aproximativ în aceleaşi locuri).
Marea descoperire lingvistică a constat în apariţia unor texte scrise într-o limbă dispărută şi considerată fără urme scrise (la fel ca dacica), limba Khotanesa. Limba respectivă ar putea avea doi strămoşi: brahmanica indo-ariana şi scitica. Khotanesa a fost descifrata de eminentul lingvist Harold Walter Bailey (1899-1996).
Trebuie să menţionez că în 2001 am văzut cu ochii mei lângă Histria o piatră, probabil funerară, cu un scris aproape identic cu scrisul Khotanes, deci probabil Sciţii au locuit acolo şi poate dacii s-ar fi folosit de acest scris. În 2003, când m-am întors, piatra respectivă dispăruse.
Despre Khotanesa şi inscripţiile Brahmanice – într-o postare viitoare. Întorcându-ne la arhivă Dunhuang, menţionez că a fost descoperită de un călugăr taoist, pe nume Wang Yuanlu.
Călugărul respectiv a vândut părţi din ea, pe la începutul secolului XX, arheologului britanic, de origine maghiară, Marc Aurel Stein (1862-1943) şi sinologului francez Paul Pelliot (1878-1945). Astăzi, comoara culturală a peşterilor Dunhuang se afla împrăştiată între Marea Britanie – 122.607 de documente, China – 44.660, Rusia – 21.424, Japonia – 17.000, Germania – 26.483, Dunhuang –227 şi Franţa 55.684.
loading...
0 comentarii :