Iata mai jos un rezumat al cazului. Pe 29 martie 1968, ora 16.00, un grup de schiori, împreuna cu meteorologul Stefan Balasa, de la Statia meteorologica Semenic, au observat spre est un obiect stralucitor, stationar, la circa 75-80º deasupra orizontului. Privit prin binoclu, obiectul avea forma de con, cu partea dinspre soare puternic luminata. A fost urmarit pâna la apusul soarelui, în timp ce s-a deplasat, extrem de lent, spre Vârful Tarcu (aflat la circa 40 de kilometri spre est-nord-est). Pe parcurs, imaginea s-a estompat treptat.
Obiectul a fost remarcat si la Tismana, în Gorj, la orele 18:50-19:00, alaturi de un puternic bruiaj radio, ca si la Târgu-Jiu, la orele 19:00, ca un triunghi alb, usor rotunjit la colturi, stralucind intens la circa 60-65º deasupra orizontului spre sud-est. Dupa un timp, s-a pus în miscare, coborând în zig-zag, pâna ce a atins marimea aparenta a unui mar. Culoarea sa a virat din alb în rosu, portocaliu si albastru. Obiectul s-a îndepartat apoi catre sud-sud-vest, pierzându-se în noapte.
Un corp luminos in forma de triunghi
La Ciudanovita, între Oravita si Anina, catre orele 22:00, inginerul Gheorghe Tanase, împreuna cu un numar restrâns de persoane, au observat, spre est-sud-est, la circa 30º deasupra liniei orizontului, un „corp luminos”. A doua zi, între orele 6:30 si 7:00, observatia a fost reluata, pâna catre orele 16:00. Inginerul Tanase spunea ca, observat cu ochiul liber, fenomenul aparea ca un corp geometric în forma de trunchi de con, cu vârful în jos, putin înclinat, de marimea a jumatate din Luna Noua.
Tot pe 30 martie 1968, la orele 02:30, la Oravita, Teofil Iorga, împreuna cu un grup de colegi ai sai, au observat, pâna în zori, un obiect luminos „ca un glob mat cu un bec cu 40 de lumini”. Tot acolo, la ora 06:10, tot el a vazut, stationând la cca 35-40º deasupra orizontului, spre nord-est, profilat pe cerul senin, un obiect alb-galbui. La ora 08:15, obiectul a fost vazut prin luneta teodolitului, ca un trunchi de con, stralucitor pe partea expusa Soarelui. Încercarea de a-l fotografia nu a reusit. La ora 09:00, aparitia a început sa ia altitudine, îndreptându-se catre sud. A fost urmarit de circa 120 de persoane aflate pe un santier.
În aceeasi zi, la orele 07:50, meteorologul Stefan Balasa, de la statia de pe Muntele Semenic, a observat din nou obiectul, deviat putin spre sud, tot foarte stralucitor pe partea dinspre soare. La ora 0900 a început sa se miste, extrem de încet, în directia sud-vest. La ora 10:00, Balasa a anuntat colegii de serviciu de la statiile meteorologice vecine: Caransebes, Vârful Tarcu si Cuntu, care, dupa zece minute, au confirmat ca vad obiectul. Acesta, continuându-si deplasarea lenta spre sud-vest, a fost vizibil pâna la ora 12:00.
La Resita, pe la orele 10:00, cineva a atras atentia ca „un punct luminos opac se gaseste deasupra orizontului format de dealul Golului”. Obiectul a fost observat printr-un binoclu si descris ca un trapez isoscel cu baza mica în jos, puternic luminat pe partea dinspre soare, pe partea opusa prezentând culorile curcubeului. O declaratie comuna asupra acestei observatii a fost semnata de un grup de tehnicieni si functionari de la otelaria Siemens Martin din localitate.
Pot adauga aici ca si eu am primit relatari de la persoane pe care le cunosc în Resita (de exemplu, Petru Ursuta), care au urmarit obiectul. Acesta „facea triunghiuri pe cer si întoarceri în unghiuri ascutite”. A doua zi, în ziare, a fost publicat un calcul, aratând cât de multi bani a pierdut industria locala prin perturbarea activitatii.
La statia Vârful Tarcu, la orele 10:00, meteorologii Vasile Cotoi si Ingeborg Vityi au vazut obiectul, care, „la prima vedere, parea a fi un balon obisnuit de sondaj aerologic. Forma era a unui con cu unghiurile mult rotunjite, având aspectul unui ou, culoarea alb-mat, cu partea dinspre soare foarte stralucitoare, Datorita reflexiei puternice, miscarii haotice cu variatii foarte mici pe verticala si miscarii contrare vântului (lucruri care nu sunt caracteristice unui balon de sondaj), ne-am trezit urmarindu-l cu atentie. L-am urmarit timp de doua ore si jumatate, când a disparut din cauza pozitiei pe care o avea fata de Soare (fiind aproape pe aceeasi directie). Miscarile sale au fost lente, alternând cu miscari repezi, ori chiar cu opriri”.
Între orele 11:00 si 11:30, Ilie Ienciu a vazut la Berzasca, localitate situata pe malul Dunarii, un obiect de forma unui balon meteorologic (piriforma), de culoarea aluminiului, stralucitor, care a stationat, circa o ora, la aproximativ 3 km de Dunare, în interiorul tarii noastre. În jurul orei 13:00, probabil la sesizarea cetatenilor, obiectul a fost semnalat si de meteorologii de la statia Berzasca. Acestia, neavând binoclu, au spus ca semana cu o parasuta.
La orele 16:00, meteorologul Stefan Balasa, de pe Muntele Semenic, a vazut obiectul în acelasi punct în care fusese cu o zi înainte. El l-a urmarit, împreuna cu colegul sau Vasile Cotoi, de la statia de pe Vârful Tarcu, pâna dupa apusul soarelui. Acesta din urma estima ca obiectul era „mult mai aproape si mai mare, cu contururi bine delimitate, având forma unui triunghi isoscel, cu latura mica opusa directiei de înaintare”. Se deplasa cu o viteza constanta, la o altitudine estimata la cca. 30.000 metri. „Odata cu apusul Soarelui a început sa piarda din stralucire, devenind de un alb spalacit. Mai târziu, dupa aparitia primelor stele, corpul a devenit de un rosu aprins, cu contururile triunghiului abia vizibile. Când s-a întunecat, corpul a luat o forma rotunda, emanând o lumina puternica. Parea o planeta, Jupiter sau Venus, privita printr-un binoclu foarte puternic, dar era mult mai mare si mai luminos”.
La Oravita, Teofil Iorga a urmarit din nou obiectul, de la orele 16:30, pâna la aparitia primelor stele. La Anina, Mihai Bachici, împreuna cu vecinul sau Ion Arnautu, au zarit, la orele 17:00, în directia est, un obiect stationar, cu nuante de argintiu-vinetiu. Au estimat ca era de circa 5-8 metri. Dupa apusul Soarelui, luminozitatea sa nu s-a schimbat, devenind stralucitor si capatând aspectul de stea. Ei au urmarit evolutia obiectului doua ore si jumatate, dintre care doua ore acesta a stationat. A disparut catre est, dupa muntele Semenic.
Un trunchi de con in aer
Obiectul a fost vazut si la statia meteo Caransebes, în directia sud-sud-est, la 70-75º deasupra orizontului. Forma era de trunchi de con, foarte stralucitor. A stationat circa o ora, apoi s-a deplasat, cu viteza mica, spre est-nord-est, pe traseul Statia meteo Muntele Semenic – Statia meteo Vârful Tarcu.
Fata de alte observatii OZN, cazul din Banat poate ocupa un loc aparte prin urmatoarele aspecte: numarul mare de martori (cu raportori calificati), informatii care se confirma sau se completeaza reciproc, provenite din centre de observare diferite si, nu în ultimul rând, cele 38 de ore de observatie, deci un indice de persistenta iesit din comun.
Autorul articolului conchide: „În urma cercetarii acestui caz, consider ca obiectul observat timp îndelungat de numerosi martori din localitati diferite nu putea fi un balon stratosferic tetraedric, iar argumentul «contra», poate cel mai viguros, îl constituie observatiile prin luneta teodolitului (care mareste imaginea de cel putin 25-30 ori), care ar fi putut identifica fara gres învelisul unui atare balon. În aceeasi perioada, un fenomen similar a fost semnalat si în Iugoslavia, iar pe parcursul întregului an 1968 «triunghiurile zburatoare» au fost prezente, în repetate rânduri, mai ales deasupra Ardealului, «aparitiile» prezentând aceleasi caracteristici si manifestari ca si cele ale obiectului din Banat. Nici Bucurestiul nu a fost ocolit, un obiect de categoria celui prezentat stationând mai multe ore, aproximativ la verticala locului unde se ridica în prezent hotelul «Intercontinental». Nu cred ca, în acel an, România ar fi fost invadata de baloane stratosferice tetraedrice si ramân la parerea si convingerea ca obiectul din Banat a fost un autentic Obiect Zburator Neidentificat”.
loading...
0 comentarii :