Pancreasul plin de toxine duce la complicații majore. Cum poate fi curățat

Pancreasul este un organ care are un rol esențial în procesul de digestie dar și în producția de enzime. Atunci când se acumulează toxine sau când pur și simplu acesta nu mai funcționează la parametrii normali apar tot felul de probleme de sănătate printre care se regăsesc dezechilibrele hormonale, diabetul zaharat, pancreatita acută sau cea cronică, insuficiența pancreatică ori cancerul de pancreas.
Pentru a rămâne cât mai mult timp sănătos, pancreasul are nevoie de curățare periodică, de detoxifiere. Medicii spun că înaintea acestei detoxifiere trebuie făcută și o detoxifiere a ficatului, menționează Doctorul Zilei
Dieta are un rol esențial atunci când vorbim despre curățarea pancreasului. Trebuie ca persoana în cauză să renunțe la fumat, la alcool și la alimentele procesate, grase. De asemenea, stresul, anxietatea sau alte probleme de natură emoțională pot îmbolnăvi pancreasul. Explicația este aceea că într-o perioadă în care ești foarte stresat are loc o creștere a nivelului de cortizol, hormonul stresului. Mai exact, acesta va putea modifica digestia, este posibil să apară inflamație la nivelul intestinelor și a colonului.
Iată ce poți face:

• Evită excesul de proteine. Mai exact, evită proteinele din surse animale.
• Asigură în dieta ta aportul necesar de broccoli, varză, conopidă, varză de Bruxelles – acestea fiind legume recunoscute pentru proprietățile lor antitumroale și anticanceroase.
• Ai grijă ca nivelul glucozei să nu fluctueze, să fie stabil. Sunt alimente care conțin carbohidrați ce pot afecta nivelul zahărului în sânge. Sunt studii care susțin că anumite alimente care conțin mulți carbohidrați are putea să faciliteze dezvoltarea cancerului de pancreas, dar încă mai sunt necesare cercetări.
• Consumă alimente bogate în acid elagic. Potrivit unor studii acesta ar putea activa enzimele care duc la detoxifierea pancreasului. Mai mult, este știut faptul că acidul elagic crește rezistența sistemului imunitar. De asemenea, acesta este recunoscut pentru proprietățile sale antioxidante care atacă radicalii liberi ce pot crește riscul de cancer pancreatic.
• Limitează consumul de carne roșie.
• Ai grijă să ai suficientă vitamina D în organism. Cu toții știm că rolul acesteia este acela de a menține oasele sănătoase, însă în ultimii ani tot mai mulți cercetători susțin că aceasta are un efect protector împotriva cancerului pancreatic. Mai exact, se crede că acesta vitamină poate bloca proliferarea celulelor canceroase. Așa că stai cât mai mult timp la soare și iarna, consumă alimente bogate în vitamina D.
• Diminuează aportul de grăsimi animale. Sunt studii care spun că un consum de grăsimi animale este asociat cu un risc crescut de cancer pancreatic.
• Alimentele bogate în vitamina C și E ajută la detoxifiere pancreasului. Practic aceste două vitamine stimulează sistemul imunitar. Consumă cât mai multe legume de culoare verde, ardei grași, broccoli, spanac, dar și fructe precum sunt portocalele, grapefruitul.

Două ceaiuri de ajutor:

• Ceaiul de ghimbir – poate reduce inflamația, detoxifică organismul și este un excelent antioxidant.
• Ceaiul verde – pe lângă numeroasele sale proprietăți conține și o mulțime de antioxidanți cu rolul de a detoxifia pancreasul.

loading...

Dumnezeu are un plan cu fiecare. Nimic nu este întâmplător în viața noastră.

Nu toata lumea are parte in viata aceasta de iubiri extraordinare. E vina noastra? Tine de noi sa traim o mare iubire sau ea e un dar de la Dumnezeu?
– Dumnezeu are un drum clar pentru fiecare. Nu exista coincidente. Faptul de a intalni o anumita persoana tine de voia Domnului. Dar felul in care reactionam noi la intalnirea respectiva tine de noi. Fiecare persoana care ne iese in cale e un dar de la Dumnezeu si noi trebuie sa ne intrebam, de fiecare data, de ce a randuit Dumnezeu sa intalnesc omul ala. Ce pot eu sa fac din relatia asta? Ce trebuie eu sa inteleg? Ce folos pot sa trag? Apoi, sa nu confundam indragostirea cu iubirea. Daca Dumnezeu iti trimite dragostea, nu inseamna ca-ti da de-a gata si o mare iubire.
Dragostea e doar o arvuna de la Dumnezeu. Daca o cheltui fara stiinta, nu mai ajungi niciodata la iubirea adevarata. Poate la inceput nu pare mare, dar iubirea, daca se lucreaza, creste tot mai mult. Iubirea nu e emotie, e o putere. Dumnezeu nu e trup si totusi se defineste pe sine ca iubire. Deci, iubirea nu e trup! Sigur, si componenta asta trupeasca intra in iubire, dar nu se reduce totul la ea. Iubirea e o mare putere a omului, primita de sus, o putere care trebuie eliberata si lucrata de fiecare in parte. Spun eliberata, pentru ca cel mai adesea ne iubim pe noi insine, si atunci iubirea este inchisa in noi, se invarte in cerc. Este o iubire egoista, intoarsa catre sine, in loc sa fie libera si sa nu ceara nimic in schimb.
– Iubirea adevarata e intotdeauna libera?
– Da, iubirea adevarata afirma libertatea celuilalt. Nu incearca sa-l stapaneasca. Aici se greseste cel mai mult in relatii, cand unul incearca sa-l transforme pe celalalt, sa-l ajusteze dupa gustul propriu. Cand iubesti, trebuie sa iesi din tine in sensul de a incerca sa-l traiesti pe celalalt, sa-l intelegi pe celalalt, sa vezi lumea prin ochii lui. Daca ii calci libertatea, apare instinctul de aparare. Si se va inchide in el. Se va feri de tine, se va simti agresat. Intr-o relatie trebuie sa existe un balans intre apropiere si distanta.
Trebuie sa-i pastrezi celuilalt taina, sa n-o spulberi. Sa nu incerci sa cotrobai in toate cotloanele sufletului lui, sa nu intri cu excavatorul peste flori. Tupeul, indrazneala distrug misterul celuilalt. Exercitiul acesta al iesirii din noi insine uneori e dureros, inseamna sa parasesti o pozitie sigura, sa iesi din confortul felului tau de a fi, adoptand felul celuilalt de a fi. Dar numai asa te poti largi, te poti imbogati si poti transforma iubirea in cale de cunoastere. Daca ramai in tine insuti, esti foarte sarac. Ba, mai mult, te trezesti ca toti iti intorc spatele. Te trezesti singur.
– Ar trebui atunci sa cultivam toleranta in dragoste?
– Ar trebui sa facem exercitiul alteritatii, nu al tolerantei. Toleranta e un fel de ingaduinta fata de ceva ce tie nu-ti convine, presupui ca celalalt are niste defecte pe care tu, din marinimie, le treci cu vederea. Adica toleranta presupune mandria. Or, intr-o relatie de iubire tu nu ai dreptul sa consideri felul tau de a fi mai bun ca al celuilalt, n-ai voie sa ceri celuilalt sa se schimbe, trebuie sa-ti ceri tie sa-l suporti pe celalalt. In iubire, nu trebuie sa te preocupe binele tau, ci trebuie sa te pui pe tine in slujba celuilalt, preocuparea ta sa fie devenirea lui. Scopul lui nu e sa te infrumuseteze pe tine, sa te faca sa te simti mai frumos si mai bun. Iubirea traita drept schimba oricum lucrurile in bine. Faptul ca ma daruiesc total, ca ma arat jertfitor il face si pe celalalt sa se corecteze, sa se simta, il schimba in bine. Parintele Teofil Paraian spunea ca dragostea niciodata nu calculeaza si dragostea totdeauna calculeaza. Cum vine asta? Pai, niciodata nu calculeaza ce daruieste, ca sa-i atraga atentia celuilalt uite, cate am facut pentru tine, acum da-mi si tu la fel. Si in acelasi timp calculeaza mereu cat primeste, ca sa poata da mai mult. Asta e iubirea adevarata.
– Cateodata, oricate ai face pentru celalalt, el ramane indiferent si nu-ti intoarce nici o farama de dragoste. Cum stii care e omul pentru care merita sa dai tot?
– In ordinea fireasca, important e sa nu te implici intr-o relatie pana nu esti sigur de ea. Potentialul de afectiune, de iubire, trebuie pastrat pana gasesti o persoana cu care te potrivesti cu adevarat, cu care sa ai in primul rand o potrivire sufleteasca, nu trupeasca. Apoi, un om de calitate, daca a intalnit un alt om de calitate si se jertfeste pana la capat, reuseste sa-l invinga pe celalalt prin iubire, chiar daca celalalt iubeste mai putin. Iubirea unuia, cu statornicie, poate sa salveze iubirea celuilalt. Am cunoscut multe recuperari miraculoase de relatii care erau in pragul esecului si au ajuns chiar mai puternice si mai profunde ca inainte. Oamenii trebuie sa invete sa aprecieze crizele. Intrebarea mai are insa si o capcana. Daca te opresti la om, risti sa pierzi tot. Daca il ai in minte mereu si pe Dumnezeu, gasesti in jur suficiente persoane care sa merite sa dai tot, fara sa-ti mai fie teama ca ai putea pierde. Nici un om nu merita in sine sa-i dai tot. Pentru ca omul ala nu e ultima realitate, dar Dumnezeul din el, da. In definitiv, prin om ne daruim, de fapt, lui Dumnezeu.
Extras din interviu cu Părintele Pantelimon de la Oașa, Formula AS, nr. 973, anul 2011.

loading...

Locuri unde două ape se întânesc, dar nu se amestecă niciodată

Confluența unor râuri poate părea ceva banal, însă, în anumite cazuri, acest lucru se întâmplă fără ca apele celor două cursuri să se amestece, rezultând o combinație spectaculoasă de culori. Acest amestec de culori, care indică apele fiecărui curs de apă, apare atunci când fluviile transportă materiale sedimentare diferite, când sunt poluate sau dacă au o vegetație subacvatică diferită.
De exemplu, în Utah, SUA, fluviul Colorado se întâlnește cu apele roșiatice, pline de nămol ale râului Verde, scrie omofon.com.
De asemenea, și fluviul Yangtze împreună cu Jialing oferă un spectacol de neuitat. Culoarea maronie a apelor fluviului Yangtze, cel mai lung din Asia, este cauzată de gradul ridicat de poluare, în timp ce afluentul său, Jialing, cu apele căruia se unește în orașul Chongqing, găzduiește numeroase specii de peștii.
În orașul german Passau trei cursuri de apă se unesc, fiecare având o culoare distinctivă. Astfel, râul Ilz, ale cărui ape repezi de munte au o culoare mai deschisă, se întâlnește cu râul Inn și fluviul Dunărea.
Dunărea, Ilz și Inn, Germania

Jialing și Yangtze, China

Alaknanda și Bhagirathi, India

Marea Caraibelor și Oceanul Atlantic

Rio Negro și Solimões, Brazilia

loading...

Dr. Radu Ţincu: „Fără Dumnezeu nu există nici o vindecare”

La Secţia de Terapie Intensivă, distanţa dintre viaţă şi moarte este atât de mică, încât mulţi pacienți încetează să mai spere în vindecare. Alții îşi pun nădejdea în priceperea medicilor, dar şi în ajutorul lui Dumnezeu, căci „fără El nu există nici o vindecare”, după cum spune doctorul Radu Ţincu, medic primar Terapie Intensivă la Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca.
Acesta vorbește despre cazurile de însănătoșire miraculoasă datorită rugăciunilor și despre importanța prezenței omului lui Dumnezeu în spital, la căpătâiul omului bolnav spre vindecarea sufletului acestuia. Tânărul medic susține cu toată convingerea că rugăciunile către Dumnezeu nu rămân niciodată fără răspuns.
Domnule doctor, este preotul o prezenţă importantă în spital, mai ales pentru pacienții de la Secţia de Terapie Intensivă?
Sunt foarte mulți pacienți de la Reanimare care își doresc prezența preotului, prezență ce nu trebuie percepută, după părerea mea, neapărat ca aștep­tare a ultimului moment. Omul lui Dumnezeu este prezent nu pentru că viața se sfârșește, ci pentru a-i alina suferința bolnavului. Dincolo de durerea fizică, pe care noi, medicii, o alinăm cu analgezice, este nevoie și de alinarea sufletului acestor oameni.
Trecând prin momente de cumpănă în spital, unii pacienți și-au schimbat perspectiva asupra vieții, în sensul că s-au întors la credința în Dumnezeu. Alții abia atunci L-au descoperit. I-am auzit pe mulți dintre ei împărtă­șindu-și experiența și vorbind despre puterea credinței ca niște adevărați apostoli, iar concluzia lor este: „Da, Dumnezeu există și m-a ajutat să mă vindec!”
Credeți că vindecarea trupului necesită și transformare spirituală?
În Secția de Terapie Intensivă, de obicei, lupta dintre viață și moarte, care este permanent prezentă, te face mult mai atent la aspecte ce depășesc sfera medicală. Din punctul meu de vedere, medicul de Terapie Intensivă, pe lângă activitatea principală de tratare a pacientului, trebuie să fie și un foarte bun psiholog. Să ofere suport emoțional celui bolnav, dar și familiei acestuia. Suferința la Reanimare este una foarte grea. Produce o serie întreagă de schimbări comportamentale.
Pacienții fie nu mai sunt cooperanți, în sensul că nu mai acceptă tratamentul deoarece cad în deznădejde și vor să se termine mai repede, fie, dimpotrivă, nu acceptă diagnosticul și posibilitatea unui final nefericit foarte curând. Cei dragi suportă și mai greu adevărurile medicale. Tratamentul este esențial, dar trebuie să existe din partea medicului o implicare psihoemoțională care să asigure acest suport.
Ați avut cazuri de pacienţi nu tocmai religioși și care au trăit experiența vindecării datorită rugăciunilor?
Acum câțiva ani am avut o pacientă în comă, o persoană nereligioasă, care și-a revenit în mod spectaculos. A povestit extrem de amănunțit după ce și-a revenit că a avut un vis în care un bărbat, care părea a fi preot și pe care nu-l cunoștea, a ajutat-o în acele momente de cumpănă. Pacienta l-a recunoscut pe acesta.
A început să plângă și a realizat că ceea ce a crezut că a fost un simplu vis era de fapt o revelație. Ne-a povestit cu lux de amănunte blân­de­țea, căldura pe care le-a simțit venind de la acest sfânt. Este doar un caz pe care mi-l amintesc din cele foarte multe pe care le-am trăit la Terapie Intensivă. Această persoană a spus tuturor celor din jur că, în cea mai grea perioadă a vieții, în momente de cumpănă, Dumnezej a ajutat-o și astfel a reușit să se vindece.
Este Terapia Intensivă un prag de încercare a credin­ței pentru bolnavi?
Cred că omul bolnav conștientizează mult mai abrupt bolile sufletești pe care le-a avut și pe care nu le-a văzut. Este un moment de o claritate foarte mare a conștiinței. Probabil, iminen­ța morții creează o serie de transformări interioare. Este limita și omul devine mult mai con­știent de ceea ce a făcut și ar vrea să corecteze. De aceea, cred că prezența preotului în spital, la căpătâiul omului bolnav, este foarte importantă pentru vindecarea sufletului său.
Poate că omul respectiv are păcate pe care nu le-a mărturisit niciodată și pe care le resimte acum foarte apăsător. Și fizionomia pacien­ților care sunt supuși rugăciunii se schimbă, ei devin mult mai senini, chiar dacă sunt în comă și chiar dacă pentru unii este sfâr­șitul acestei vieți. Acest sfâr­șit vine cu o oarecare eliberare. E impresionant momentul când, în Terapie Intensivă, vin preoții să ţină Slujba și se strâng în jurul unui pacient familia, medicii, asistentele și toți se roagă pentru acel om. Atunci se întâmplă ceva ce depășește știința noastră, cunoașterea medicală, puterea de înțelegere a omului. Rugăciunile către Dumnezeu nu rămân niciodată fără răspuns.

loading...